În timp ce autoritățile vorbesc despre scheme de sprijin, strategii și „analize în curs”, fermierii crescători de vaci de lapte descriu o realitate complet diferită: prețuri de vânzare în scădere accelerată și costuri de producție care scapă de sub control, potrivit unui reportaj din teren publicat de Revista Ferma.
Datele din teren arată că prețul de producție al laptelui a ajuns, în multe cazuri, între 1,8 și 3 lei pe litru, în timp ce prețul oferit de procesatori scade sau, mai grav, dispare complet acolo unde colectarea este refuzată. „Pe mine mă costă 1,75 lei litrul”, spune un fermier citat în reportaj, în timp ce alții estimează costuri de peste 2,5-3 lei pe litru, în condițiile actuale de prețuri la inputuri. Veniturile nu mai acoperă nici cheltuielile de bază, iar multe exploatații funcționează doar pentru a evita închiderea.
Una dintre cele mai grave probleme semnalate este blocajul în colectare, fermierii mici fiind primii afectați. „Nu mai vrea nimeni să îl colecteze, aduc din Ungaria cantități mari și noi nu mai avem ce face cu el”, spune un crescător de vaci. Fără colectare și în absența procesării, laptele devine pierdere directă, iar pentru fermele mici acest lucru înseamnă faliment rapid.
Fermierii atrag atenția că discuțiile oficiale ignoră structura reală a costurilor, care include semințe, îngrășăminte, erbicide, energie electrică, salarii, taxe și impozite, pe lângă motorină. Hrana unei singure vaci ajunge la aproximativ 35 de lei pe zi, fără a include alte costuri operaționale. În privința motorinei, consumul real depășește nivelurile luate în calcul de stat: pentru porumb siloz, fermierii vorbesc despre 115-120 de litri la hectar, în timp ce sprijinul promis acoperă doar 78 de litri la hectar, iar momentul acordării ajutorului este frecvent decalat față de perioada în care se desfășoară efectiv lucrările.
Fermierii critică și ruptura dintre decidenți și realitatea din fermă, menționând reguli birocratice care blochează accesul la subvenții din cauza unor detalii minore și întârzieri în luarea deciziilor care compromit sezonul agricol. Deși există programe și fonduri anunțate, aceștia spun că accesarea lor rămâne dificilă, iar sprijinul pentru zonele defavorizate sau pentru fermele cu risc de abandon este blocat frecvent de birocrație. Mesajul general este unul de supraviețuire, nu de dezvoltare: prețul laptelui scade accelerat, costurile cresc constant, colectarea devine o problemă majoră, iar sprijinul rămâne insuficient și întârziat.
Sursă: Revista Ferma