Febra laptelui la capre

febra-lapte-capre

După fătare, capra elimină, prin lapte, o mare cantitate de calciu. În mod normal, calciul este stocat în oase în perioada în care producţia de lapte este mică sau în perioada de gestaţie, când capra nu este mulsă. Sunt cazuri în care corpul ei a „uitat” cum să mobilizeze aceste rezerve de calciu, pentru că nu a avut nevoie de acest element. În consecinţă, atunci când începe să alăpteze şi are nevoie de calciu pentru producţia de lapte, nivelul de calciu din sânge poate să scadă la un nivel periculos, ducând la ceea ce unii numesc febra laptelui. Denumirea este greşită, pentru că nu este o febră. Este de fapt calciul scăzut în sânge, cunoscut sub numele de hipocalcemie. Este important să reţineţi că hipocalcemia nu apare doar după fătare, deşi atunci este cea mai frecventă, în special la caprele care au doi-trei iezi. Se poate manifesta şi în perioada lactaţiei, când sursa de calciu din dietă sau din oase este insuficientă pentru nevoile organismului animal.

Febra de lapte moderată va face capra letargică, cu apetit scăzut şi cu producţia de lapte mică. Alte semne sunt tremurături musculare după muls, oprirea rumegării, uşoară balonare sau constipare, scăderea temperaturii corpului şi evitarea mişcării (stă în picioare sau mai mult culcată). Cazurile acute de febră a laptelui pot lăsa capra în comă, ea având nevoie de atenţia imediată a medicului veterinar, care intervine cu gluconatul de calciu injectabil pentru a restabili concentraţiile normale de calciu.

Cum preveniţi hipocalcemia?

Puteţi ajuta la combaterea febrei laptelui prin modul cum hrăniţi capra. Fânul de graminee sau cel recoltat pe o păşune este o alegere bună în perioada de gestaţie timpurie şi mijlocie. Dacă organismul caprei nu îşi asigură tot calciul de care are nevoie prin furaj, va începe să folosească rezervele de calciu din oase. Până când fată şi începe suptul, organismul este obişnuit să mobilizeze rapid calciul din oase, iar capra nu va suferi o scădere potenţial fatală a calciului din sânge.
Furajele cu nivel scăzut de calciu sunt paiele de cereale, fânul de calitate inferioară (păşune sau fâneaţă care are un număr redus de specii de plante) şi silozul de porumb. Majoritatea boabelor de cereale conţin, de asemenea, puţin calciu, dar au conţinut ridicat de fosfor, determinând un raport invers proporţional cu calciul. Deficienţa de vitamina D, care apare la caprele ţinute numai în adăpost, determină scăderea absorbţiei calciului în tubul digestiv.

Atenţie la raportul calciu/fosfor

În ultimele două-trei săptămâni de gestaţie (când are loc mineralizarea osoasă a fetusului) şi în debutul lactaţiei, se trece la furaje bogate în calciu, cum ar fi lucerna, pentru a susţine nevoile mari ale organismului pentru acest element. Calciul se poate asigura în cantitate mai mare prin suplimentare în amestecul de concentrate, dar este important să asigurăm un raport calciu/fosfor de 2/1 per total raţie. Odată cu scăderea producţiei de lapte, aportul de calciu suplimentar din furaj va fi folosit pentru a restabili rezervele osoase, astfel încât capra să fie pregătită pentru următoarea perioadă de lactaţie.
Hrăniţi capra echilibrat, în funcţie de nevoile ei, pentru ca hipocalcemia să nu se manifeste. Menţineţi un raport calciu/fosfor în raţie de 2/1, ajustând nivelul calciului prin adăugare de carbonat de calciu în amestecul de concentrate. În cazul în care boala se manifestă în continuare, chemaţi medicul veterinar pentru o perfuzie cu produse pe bază de calciu.

DE CE NU FATĂ CAPRA MAI DEVREME?

Ca urmare a producţiei mai mari de lapte decât la oi, caprele sunt mulse şi în primele două-trei luni de gestaţie, ceea ce face ca sezonul de reproducţie din toamnă să fie mai lung, iar fătările să se întindă, în primăvară, pe o perioadă mai mare de timp.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/237 (ediţia 1-14 iunie 2019)

Sursa: revista-ferma.ro

Și prietenii tăi merită să citească asta!

Te-ar putea interesa și:

Lasă un comentariu